Trio Grigoriu | th

Trio Grigoriu a fost o formaţie românească de muzică uşoară, înfiinţată în 1946 la Bucureşti. Membrii ei sunt fraţii Grigoriu, originari din Brăila; numele lor sunt George, Angel şi Cezar, toţi trei cântăreţi.

Trioul interpretează mai întâi jazz, apoi muzică uşoară. Compoziţiile proprii (semnate de George Grigoriu, pe versurile lui Angel Grigoriu) apar de la finele anilor 1950 şi se bucură de un succes foarte mare la public. Subiectele abordate în cântece sunt atât unele „obligatorii” (propagandistice, impuse de conducerea socialistă a ţării), cât şi altele naive, distractive.

Astăzi, Trio Grigoriu sunt cunoscuţi mai ales prin piesele „Broscuţa Oac” (1957) şi „Macarale” (1961).


Cuprins

* 1 Începuturi
* 2 Activitate
* 3 Ecouri în cultura de masă
o 3.1 Muzică
o 3.2 Arte plastice
o 3.3 Film şi artă video
o 3.4 Presă
* 4 Repertoriu selectiv
o 4.1 Compoziţii originale sau ale altor autori români
o 4.2 Preluări
* 5 Discografie parţială
o 5.1 Discuri single şi EP
o 5.2 Albume
o 5.3 Compilaţii proprii
o 5.4 Compilaţii cu alţi muzicieni
* 6 Bibliografie
o 6.1 Note

Începuturi

Tatăl celor trei fraţi, pe nume Radu Grigoriu, era de profesie violonist; el s-a preocupat de educaţia muzicală a lui George de timpuriu. Încă din perioada liceului (în Brăila), George şi Angel Grigoriu cântă în mai multe formaţii vocale. În 1945, George se înscrie în Conservatorul bucureştean, la secţia canto-operă. Un an mai târziu, formula de doi este completată de Cezar Grigoriu, astfel înfiinţându-se trioul. Formaţia începe să cânte la Radiodifuziune, mai întâi în formula de trei, apoi în cvartetul numit 3+1 (Trio Grigoriu şi Horia Ropcea). Pianistul Bibi Alexandrescu îi alătură unui ansamblu de jazz.[1]
[modifică] Activitate
Trio Grigoriu (rândul din faţă) în 1960, la TVR. În spate: Mircea Albulescu şi Margareta Pâslaru.

George Grigoriu, conducătorul formaţiei, scrie mai întâi un număr de lucrări culte. La începutul anilor 1950, însă, el se dedică exclusiv muzicii uşoare.[1] Primul concert în care trioul prezintă compoziţii proprii are loc în 1957, alături de orchestra casei de discuri Electrecord; tot atunci îşi face debutul „Broscuţa Oac”, una dintre cele mai cunoscute piese ale grupului. În acelaşi an se înregistrează la Electrecord discul LP Trio Grigoriu interpretează melodii de George Grigoriu. Discul se bucură de un mare succes la public.[2]

Din acest moment, formaţia imprimă relativ puţine preluări şi numeroase piese proprii. Muzica şi versurile sunt realizate de tandemul George-Angel Grigoriu; astfel, toate piesele sunt compuse şi orchestrate de primul,[1] iar cel de al doilea creează textele aproape tuturor cântecelor.[3] Stilul vocal adoptat de Trio Grigoriu este cel al armoniei strânse (en. close harmony), preluat de la formaţii occidentale precum The Mills Brothers, The Andrews Sisters sau Lescano Trio. Orchestraţiile diverse reflectă evoluţia muzicii uşoare, de la ritmul jazzistic de swing la dansurile latine şi afro-cubane şi până la începuturile muzicii rock 'n' roll.

Dată fiind popularitatea muzicii lor în România, fraţii Grigoriu scriu şi interpretează uneori muzici comandate, propagandistice, în favoarea ideologiei socialist-staliniste („Cîntecul satelitului” – omagiază lansarea satelitului sovietic Sputnik, „Din mîine noi să facem azi”, „Macarale”).

Ecouri în cultura de masă
Muzică

* Există un zvon neconfirmat (posibilă confuzie), potrivit căruia cântăreaţa americană Verdelle Smith ar fi înregistrat o preluare după cântecul „Macarale”.

Arte plastice

* Fotografa Ştefania Bocăneală a realizat o lucrare numită Macarale râd în soare argintii, făcând aluzie la versurile piesei „Macarale”.[4]

Film şi artă video

* Sergiu V. Vasile este autorul unui film video numit Imn pentru omul nou, disponibil pe site-ul YouTube. Autorul suprapune peste cântecul „Din mâine noi să facem azi” imaginea unor muncitori care repară o stradă şi diferite texte în stil pamfletar ce se desfăşoară simultan pe imagine.

Presă

* Primul vers al piesei „Macarale” („Macarale râd în soare argintii”) este parafrazat adeseori în presă cu o notă ironică, confruntând entuziasmul proletcultismului cu urmările neplăcute, uneori tragice, ale abandonării multor proiecte ale epocii socialiste în România.[5] În alte cazuri, parafraza trimite la ideea generală de şantier în România, fără legătură cu perioada socialistă.[6]

Repertoriu selectiv

În lipsa unor informaţii cronologice, piesele sunt ordonate alfabetic. Numele sunt redate în grafia epocii.

Compoziţii originale sau ale altor autori români

* „Broscuţa Oac” (iniţial denumită „Broscuţa îndrăgostită”; George Grigoriu/Mircea Block)
* „Ce frumoasă e ţara mea”
* „Cine ştie unde-i centru-n Bucureşti?” (cu Simona Cassian)
* „Cîntecul satelitului”
* „Din mîine să facem azi”
* „Dragoste”
* „La cabana «Trei brazi»”
* „Macarale” (1961, Costel Zaharia)
* „Marinari”
* „Ochii negri”
* „Pescarul amator”
* „Podul Grant” (cu Gică Petrescu)
* „Povestea unui copilaş”
* „Primul meu secret” (cu Gigi Marga)
* „Să fim veseli”
* „Serpentine”


Preluări

* „Ce băiat” (compoziţie cubaneză)
* „Ce frumoasă-i dragostea” (Bobby Darvin)
* „Turtureaua” (Mandez)

Discografie parţială

Discografia formaţiei cuprinde un număr de discuri single, albume (LP) şi numeroase compilaţii (proprii sau cu alţi muzicieni).
Discuri single şi EP

* 1959? – EDA 2612 (Electrecord)
1. Broscuţa îndrăgostită; 2. Trenul de duminică (cu Roxana Matei)
* 1961 – EDA 3122 (Electrecord)
Macarale. Orchestra de Estradă a Radioteleviziunii, dirijor: Sile Dinicu

Albume

* 1957 – Trio Grigoriu interpretează melodii de George Grigoriu

Compilaţii proprii

* 1971? – EDD 1273 (Electrecord)
1. Neuitate; 2. Câtă splendoare; 3. Şi mă miram; 4. Felicia; 5. Amurgul; 6. Şi uit de tine; 7. Sub stelele Brăilei; 8. Broscuţa Oac

Compilaţii cu alţi muzicieni

* 2003 – Epoca de aur. Club A (Electrecord EDC 516)
Macarale
* 2006 – Melodii din Bucureştiul de odinioară, vol. 4 şi 5 (Electrecord, EDC 704)
Sus, într-o cabană mică; Cine ştie unde-i centru-n Bucureşti? (cu Simona Cassian); Numai zâmbet, numai cântec; Primul meu secret (cu Gigi Marga)
* 2007 – Melodii de George Grigoriu (EDC 768), Electrecord .